· Sărbătoarea Floriilor ne aduce aminte de intrarea triumfală a lui Iisus în oraşul Ierusalim. Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paste si se mai numeşte Duminica Stâlpărilor;
· Pe masura ce Iisus inainta, ceata ce-L urma se preschimba intr-un adevarat alai, cand intrara in cetate, procesiunea deveni triumfala: locuitorii Ierusalimului isi asterneau hainele pe unde avea sa calce Domnul, iar altii asezau pe pamant ramuri tinere de finic, culese de prin gradinile orasului. Luca spune ca multimile il laudau pe Iisus pentru toate minunile pe care le vazusera (19, 37), iar Ioan adauga ca multi dadeau marturie despre invierea lui Lazar, la care fusesera martori (12, 17);
· Mântuitorul Iisus Hristos intră în Ierusalim călare pe mânzul unei asine, adică pe un măgăruş, cel mai umil dintre animale, aşa cum profeţise proorocul Zaharia. Acest lucru ne arată smerenia Mântuitorului. El nu intră asemenea împăraţilor acelor vremuri, călare pe cai albi, ci smerit, călare pe un asin, tocmai pentru a arăta că nu este un împărat din lumea aceasta, ci este Împăratul Cerurilor. Dar evreii nu înţelegeau acest lucru.
· Ramurile cu care L-au întâmpinat oamenii pe Iisus erau ramuri verzi de finic (verdele însemnând viaţă), acestea erau simbol al bucuriei; aşa obişnuiau evreii să-i întâmpine pe conducătorii lor.
· Uralele cu care l-au intâmpinat oamenii pe Iisus: “Osana, Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” exprimă bucuria lor, fiind cuvinte de laudă şi preamărire a lui Iisus care venea la ei în numele lui Dumnezeu (ca trimis al Domnului).
· Mulţimea îl considera în mod greşit pe Hristos ca fiind un rege sau un conducător lumesc. Este adevărat că Fecioara Maria, Maica Domnului, se născuse din urmaşii regelui David, însă Hristos nu a venit pe pământ ca să-i conducă pe evrei în războaie – cum credeau ei, ci ca să ne conducă pe toţi în Împărăţia lui Dumnezeu.
· Această primire L-a întristat pe Mântuitorul, pentru că oamenii nu pricepuseră scopul pentru care venise El pe pământ.
· Dar nu toţi oamenii l-au primit cu urale pe Mântuitorul ; cărturarii şi arhiereii – conducătorii poporului evreu Îl urau deoarece Hristos îi mustra mereu pentru păcatele lor. Aceştia nu au venit în întâmpinarea lui ci puneau la cale cum să-L prindă şi să-L omoare.
· Iisus Hristos, fiind Dumnezeu Adevărat, ştia că peste câteva zile aceşti oameni binevoitori şi entuziasmaţi aveau să strige cu toată răutatea: “Răstigneşte-L, răstigneşte-L”. Mântuitorul era trist pentru că oamenii nu au înţeles învăţătura Sa şi vedeau în El un împărat, un eliberator pământesc, iar nu unul ceresc, venit pe pământ pentru a-i elibera de păcate.
· Iisus ne invata sa nu acordam atentie slavei lumesti, care este desarta.
